De-a lungul timpului, am observat mai multe atitudini fata de cladirile vechi.

Fie se supraliciteaza „nobletea” lor, adica dintr-un exces de zel, ornamentele se scot in evidenta mai mult decat e cazul – de pilda, muluri comune din ipsos se patineaza astfel incat sa para poate dintr-un material mai scump sau fierul forjat este vopsit cu accente aurii. Metalul ar trebui sa ramana in culoare natur sau o vopsea din gama traditionala cu care se vopseste fierul, nuante de verde sau albastru inchis grizat – antracit, de exemplu.Usile se curata si, chiar daca nu a fost o curatare prea reusita, se lasa astfel, ca o dovada a „autenticitatii”. Uneori, mobila adusa incearca sa copieze stilul casei, ceea ce nu da intotdeauna rezultatul dorit. Este o varianta buna pentru un muzeu, dar nu neaparat intr-o casa, deoarece rareori gasim mobilier autentic din perioada acesteia – si oricum, nu este o regula ca mobila sa aiba varsta casei. Fie se folosesc copii, iar alaturarea mobilei copiate de o casa autentica scade valoarea ambelor.Mai este si varianta opusa, uneori preferata de profesionistii din domeniul designului, in care se prefera un contrast marcant fata de specificul casei si uneori contrastul acesta reuseste doar sa ii strice farmecul, fara sa aduca si ceva in plus. Aici ar intra combinatii bizare sau nepotrivite de culori, numite “indraznete” , „nonconformiste” sau „creative” de catre autori.

Se mai intampla multe alterari in numele confortului. Exemplul cel mai cunoscut: inlocuirea usilor si ferestrelor vechi din lemn cu cele din termopan de PVC alb. Este greu de gasit in ziua de azi un tamplar care sa le repare pe cele vechi sau, daca e gasit, pretul e pe masura. Doar ca acesta este rezultatul unui cerc vicios, in care promovarea agresiva a solutiilor din PVC ne-a convins sa nu le mai reparam pe cele vechi, din lemn, si atunci atelierele de tamplarie au disparut, nemaiexistand cerere. Cele putine ramase, lucrand in serie mica, au preturi mai mari. Pe cat posibil, ar merita efortul de a folosi un meserias, asa incat acestia sa nu dispara de tot.Tinand cont de toate aspectele de mai sus, solutiile sunt extrem de simple: lasati sa se vada cat mai mult din cum a fost casa – culorile originale (nu erau prea multe oricum), tamplariile originale, evitati stridentul si bizarul. Orice element original gasit este valoros, chiar si banalul mozaic gri.

Reinterpretarile, accentele contemporane, orice gest cat de cat pretentios este bine sa fie lasate pe seama unor specialisti. Dar, chiar si in cazul lor, este preferabil sa fie temperati.

Bineinteles ca designul este un domeniu extrem de subiectiv si orice sfat trebuie inteles nu ca o regula, ci mai degraba ca o varianta de siguranta. Practic, regula este ca nu prea exista reguli, ci doar cateva principii de bun simt.

De asemenea, dupa cum se spune: „ca sa sfidezi regulile, trebuie mai intai sa le cunosti”.

 

Corvin Cristian are peste zece ani de experienta in design interior. A fost scenograf si director artistic pentru mai multe productii cinematografice, locale si internationale. Din 2008 conduce o echipa de profesionisti specializata in proiecte pentru HORECA, retail si spații de birouri, oferind solutii inovatoare pentru spatii cat mai confortabile intr-o societate aflata in continua schimbare.

De-a lungul timpului, proiectele sale au devenit destinatiile favorite ale multora dintre noi, fie ca vorbim de restaurante sau cafenele, si au primit recunoastere de la cele mai prestigioase competitii nationale si internaționale destinate designului interior: Bucharest Architecture Biennale, Bucharest Architecture Annuale, Restaurant and Bar Design Awards, World Interior News Awards, Frame Awards, ELLE DECORATION ROMANIAN DESIGN AWARDS (Premiul pentru Intreaga activitate) si altele.